joi, 11 decembrie 2008

sarbatorile la metrou

Imi amintesc cum de pe 1 decembrie apareau la metrou colindatorii cersetori. Ii uram cu totii (si nu cu sorcova) din toata inima pentru ca ne baraiau cu cantecele lor prost invatate o luna intreaga. Pe de alta parte erau amuzanti...cum stalceau ei cuvintele auzite din gura lui Hrusca la tarabele de casete...ehee...ce vremuri.

Acum la metrou e liniste (asta daca nu se bat niste cretini in vazul badigarzilor nesimtiti). Parca nu mai simt ca e sarbatoare...nu se mai intalnesc 3 pastori, nu te mai scoala nimeni din patutz sa iti dea un colacutz, nu mai auzi de steaua nimic (nici de echipa, nici de steaua sfanta)


Rugaminte: Mai tine minte cineva ce perle scoteau colindatorii cersetori? Eu as fi jurat ca stiu mii de stalciri din colindele lor...dar nu imi mai amintesc nimic-nimic. Hai, sa readucem Craciunul la metrou...la metroulgreu.
Sa colindati bine!

miercuri, 19 noiembrie 2008

"Nu stationa pe stanga" se AMANA!

Prea mult entuziasm strica. Asa s-a intamplat si in cazul nostru si am decis pe ultima suta de metri ca Evenimentul de Sambata 22 noiembrie, de la Piata unirii 2 se va AMANA.


Ne-am incurcat intre aprobari, birocratie, idei multe si rasfirate, astfel ne-am pus pe noi si pe voi in situatia de a va dezamagi. Se amana pentru ca atunci cand il vom face (nu stim inca data), sa il facem bine. E prima data cand incercam sa facem asa ceva si lipsa de experienta isi spune cuvantul. Multumim pentru cele 223 de semnaturi, pentru ecourile pozitive, pentru sprijin si suturi in fund. Multumim din suflet prietenilor bloggeri care ne-au ajutat fara sa clipeasca si ne-au trimis ecourile departe, in blogosfera. Contam pe sprijinul vostru pentru a putea face cat de curand lectia de educatie pe scari.


Petitia online e bine sa fie semnata in continuare pentru a avea o baza mai solida in obtinerea de aprobari. Noi nu renuntam la lupta, mai mult, suntem curajosi sa intram in hatisul actelor si semnaturilor.


BOUL nostru merge inainte! Va multumim pentru sustinere si ne cerem scuze daca v-am dezamagit.


Daca doriti sa ne sprijiniti in continuare, luati boul de aici si faceti-l desktop, poster, puneti-l pe bloguri, pe telefoane...unde vreti.

joi, 13 noiembrie 2008

de la cititori - voyage...voyage

Am primit in plic urmatoare intamplare:

"Pt cunoscatorii vartejului bucurestean care-ti ia mintile si te face sa te tot duci invartindu-te......
Lucrurile au stat cam asa... Aseara o buna prietena m-a anuntat zambind ca-mi face cinste cu-o calatorie cu metroul... "hi-hi", raspund zambind la randul meu sagalnic, fara sa stiu ce ne asteapta. Ne imbarcam la statia 1 mai si plecam incetinel, batraneste, spre Basarab, unde schimbam fara incidente linia pt Piata victoriei.

Aici... am fost impinse "gingas" de puhoiul de oameni proaspat iesiti din campul muncii pana am intrat in trenulet; si pentru ca era groaznic de aglomerat, am ramas blocate undeva la mijlocul distantei dintre cele doua usi, fara posibilitatea de a ajunge la o bara, maner sau orice alt punct de sprijin stabil(bineinteles ca da, m-am intrebat din nou de ce nu m-a daruit mama cu picioare, maini mai lungi....). Am zis c-ar fi decadent sa ne sprijinim de oamenii din jur, asa ca ne-am departat picioarele(va asigur intr-o maniera cat se poate de cuviincioasa) si ne-am starns mainile ca pentru menuet. Am mai luat o ultima gura de aer... si... am inceput sa ne leganam.
Ne-am concentrat sa nu ne pierdem simturile si nici suflul pana la destinatie - Piata Unirii! A sunat ca o izbavire, dar... a urmat proba mea preferata: urcatul scarilor in stilul piticului. Am fost binevoitor introduse in multime si am inceput ascensiunea... m-am straduit cat am putut sa-i dau un avans rezonabil tipului care mergea in fata. Nu mi-a iesit: au urmat mai multe momente de desincronizare, in care genunchii mei s-au intalnit cu talpa antemergatorului...

Apoi am invins curentii de la intrarea-iesirea din metrou si m-am protapit pe o scara. Partea cea mai frumoasa aici incepe. Un nenea cu suflet bun s-a gandit sa-mi faca lipeala cu o tanti. Prin urmare... m-a impins in acea tanti si a urcat vijelios inca 2 trepte, dupa care s-a oprit, lasand "viteza" pe seama scarilor rulante. Pot sa va spun ca tanti n-a fost prea incantata de ideea cunoasterii mai indeaproape, drept urmare mi-a aplicat un cot in ficat, a suierat nemultumita printre dinti si mi-a aruncat un comentariu beligerant de genul "cum indraznesti?...". N-am vrut s-o las sa-si faca o idee gresita despre mine... am incercat sa ma disculp. Useless!
N-am mai facut niciun shimb de intimitati cu tanti respectiva...

Si astfel s-a incheiat odiseea metroului - o lunga calatorie, aceiasi prieteni! (ironic, daca te gandesti la multimea de oameni, pe care metroul ii pradeste "accidental" peste tine)

Teo"

concluzia mea? - e greu sa rezolvi probleme de infrastructura DOAR cu educarea calatorilor...dar macar putem face iadul mai putin dureros.

Veniti de semnati petitia


Daca si voi va enervati cand va gasiti blocati de altii pe scarile rulante, semnati petitia de mai jos si veniti alaturi de noi sambata viitoare, la Unirii 2, iesire Hanul lui Manuc, sa le aratam BOILOR cum se circula corect. Petitia este aici.
Daca vreti sa ne sprijiniti, salvati poza cu bousorul si puneti-o pe blogurile voastre. Ne-ar folosi si emailuri cu poza si link-ul petitiei. LA ARME, CACI NE-A VENIT ORA! :)

vineri, 7 noiembrie 2008

A inceput campania Metroul greu: lupta cu autoritatile

Mai avem un pic si putem declara deschisa campania Metroului Greu. N-avem inca un titlu oficial dar ne vom gandi zilele astea. Intre timp ne-am inmultit, suntem 4 cu initiala D, pe langa Dan a venit cu noi si Dorin, vecin de cartier cu noi:). Soarta.
Prima actiune se va numi "Stationati pe partea dreapta", pe 22 noiembrie, la metrou Unirii 2. Detaliile precise le vom da cu cateva zile inaintea actiunii si toti cei care ne-au sustinut aici si nu numai sunt invitati sa ni se alature.
Revenind la pregatirea actiunii, a trebuit sa obtinem o autorizatie de marsaluire pe scarile rulante, de la Primaria Generala, mai exact de la Registratura. Dupa ce ne-am facut temele, eu si cu Dan am purces sa depunem cererea plini de speranta si voie buna. Dupa ce ne-am exersat scrisul hieroglific intr-o cerere de mana, in care povesteam ce vrem si cum vrem, am ajuns la ghiseul de "raspunsuri" unde se "depuneau " cererile. Dar ce mai conta ilogica lucrurilor. Am depus si gata. Ni s-a dat o chitanta cu un nr. de inregistrare plus un nr. direct de telefon unde sa sunam peste 2 zile unde vom afla daca cererea s-a luat in discutie, ori ba. Incepe fierberea.
Redau mai jos dintr-un e-mail catre baieti, cum am aflat daca vom face sau nu evenimentul de pe 22.11. Lectura placuta si metrou usor.
am sunat la registratura sa cerem raspuns despre cerea noastra depusa miercuri. dan stie ca tipesa de miercuri ne-a dat un interior la care sa sunam direct.
buun..zis si facut. am sunat f hotarata: ajung in centrala, aia imi face leg catre 1104, raspunde una care imi zice ca am ninerit la Resurse Umane. deci nu e bun interiorul. cica sa sun mai bine la 1105!
sun din nou in centrala, cer la 1105....centralista imi zice ca nu e bine sa cer la 1105 ca nu ei sunt cei care..whatever....si imi face ea leg in alta parte, nu stiu unde. si suna, si suna, stau in tel astept ca proasta. mi se inchide.
ok, sun din nou acelasi parcurs. la fel...suuunnaaaaaaaaaaaaaaaaa, mi se da ton de ocupat.
peste jumate de ora sun din nou, la fel in centrala, si cer direct la 1105, fara prea multe explicatii. raspunde una ff ofuscata careia ii zic ca am o cereere, bla bla....mi-o reteaza ca cu cine vreau, ce vreau, urla la mine ca ce scrie pe chitanta.....io plina de spume urlu la ea ca m-am saturat de incompetente si ca vreau sa imi dea cineva ceva informatii.
ne potolim noi ca fetele, imi cere nr de inregistrare, gaseste cererea, zice ca da, e ok, o sa ne accepte evenimentul.
io, ff fericita, intreb cand sa venim sa platim taxa si sa ne dea autorizatioa.
ea zice triumfal: Sunati peste o sapt, cel mai bine vom sti atunci:))))))))))))))))))))))))))))))))))))))) si inchide la fel de triumfal telefonul!
deci, baieti, care are pumnul de calmante la indemana??? Pace!

luni, 3 noiembrie 2008

Omor la Victoriei via Dristor 1

Pana azi dimineata n-am stiut care-i starea natiunii subterane de la statiile Dristor. Les deux. Frateeee, am crezut ca mor dar nu ma hotaram de la ce: multime, caldura, transpiratie, bagaje trantite peste picioarele mele, miros de popcorn, vanzatori de ziare pravaliti peste noi. Eram bulversata si nu stiam cui sa ma rog? Boului nostu sau Metrorexului? Nu stiam prin ce chin tre sa treci ca sa ajungi de la Dristor 2 la 1, nu stiam ca poate fi mai rau decat la Unirii. Asta pana am ajuns la Victoriei. Acolo mi-a fost clar ca nu mai am scapare. Si-am stat. Si am stat, doar doar sa treaca puhoiul, dar de unde? Venea altul. De-al naibii, bombardierele soseau in statie cu viteza sunetului, n-ar mai fi intarziat asa cum stiu ele. Asa ca ideea de a sta si de a astepta era proasta. M-am inhaitat cu puhoiul, a durat cam 5 minute sa urc 20 de trepte dar am razbit. Am ajuns la suprafata botzita, trantita si lipita dar am ajuns. Acum, dupa cateva ore de la patanie, nici n-as sti pe cine sa dau vina: puhoi, statii prost construite, metrouri, haine groase, divinitate, soarta?
Am incredere ca BOUL ne va ajuta. Soon.

Un pic de tease

Cica asa se face la casele mai mari, inaintea unei campanii, miscari, revolte:). Face si noi un teaser si anuntam ca BOUL revine in cateva zile in mica blogosfera.
Sunteti de acord ca BOUL sa ne duca mai departe visele, ideile, dureile si nervii din subteran?
Va place cum arata? Il mai stilizam sau il lasam asa?Ii mai punem coarne? Ne reprezinta?:). Revenim.

marți, 28 octombrie 2008

sa ne fie bine - cum sa ne tinem de bare 02

Am patit o chestie pe care trebuie sa o impartasesc. Ma tineam linistit de bara orizontala superioara a vagonului de metrou si deodata era sa urlu din toti rarunchii de durere. Cineva mi-a prins degetul mare intre bara si afisajul cu reclame al manerului. As fi vrut sa bat, sa lovesc cu sete, sa smulg par, sa fac ceva sa ma razbun...dar ce si pe cine? Ca era doar vina mea.

Stateam cu mana pe bara in vecinatatea manerului (cum nu se face). Ca in primul desen.

La o frana a metroului calatoreasa cea mica de langa mine nu s-a tinut bine pe picioare si s-a lasat in voia inertiei pe manerul de sustinere. Acesta s-a rotit ca in desenul 2 si mi-a umplut ochii de lacrimi. As fi eviscerat-o in vazul tuturor, dar m-am abtinut, ca ea, saraca n-avea vina. Defapt tocmai d'aia sunt montate manerele: sa te sprijini de ele in conditii grele.


Ce am invatat?
  • Sa imi stavilesc lacrimile de durere
  • Sa imi stavilesc lacrimile de nervi
  • SA NU IMI TIN NICIODATA MANA IN APROPIEREA MANERELOR DE SUSTINERE.

Sa va tineti bine!


Studiu de piata prin subteran

De cand cu incercarea noastra de campanie sunt foarte susceptibila, reticenta si irascibila in subteran. Caut modele negative, fac fete urate, am inceput chiar sa vociferez cand cineva ma calca mai rau. Ma uit disperata pe peroane, caut idei, imi pun problematici, nasc teze si le si abandonez cand ajung acasa. Aseara ne-au mai venit niste idei care ar putea fi puse in practica foarte usor si curand, trebuie sa le discutam si cu Dan si apoi purcedem.
Revenind la cautari, am mai gasit un blog interesant care a fost abandonat in pampers din pacate si care are multe idei bune pentru Metrorex, pentru publicitari, pentru calatori, pentru tot suflul implicat in toata aceasta chestiune: metroul.

De pe un alt blog, de marketing de aceasta data, o sa citez un paragraf care mie mi-a placut mult si mi-a dat de gandit:

"M-am întors de la Paris, ceea ce înseamnă că după o săptămână foarte plină, am timp să scriu… să reamintesc câteva lucruri care mi s-au părut acolo foarte interesante, mai ales dacă vă interesează marketingul.
M-a frapat (din nou) importanţa comunicării publicitare din metroul parizian. Este atât de ridicată, încât broşurile Dior se găsesc acolo, la intrarea în staţii, deci un target important (chit că am vorbi doar de turişti, deşi nu este cazul) foloseşte acest mijloc de transport în comun. De neutilizat la noi ca practică (nu pentru asemenea produse), dar de reţinut tehnicile de afişaj… la 100 de ani distanţă de cele din metroul bucureştean." (Florina Panzaru).

Vedeti cate se pot face? Idei sa ai, implicare, buna vointa si un pic de nebunie:).
Si asta m-a facut sa imi amintesc ca de dimineata au rulat pe faimoasele LCD-uri imagini cu metrourile din Europa: Paris, Moscova, Viena, Praga. Toate curate, luminoase, opere de arta altele, spatii creative unele, uite asa ca sa-ti strice dimineata si sa-ti transmita subliminal ca la noi.....peste 100 de ani:(.

marți, 21 octombrie 2008

Muierisme subterane

Inutil sa mai spun ca in fiecare dimineata ma enervez la metrou. N-am mai postat nimic despre nervii zilnici pentru ca fiecare dintre voi trece prin acelasi decor. N-am pretentii de simt civic de la scolari, muncitori, body-guarzi, baieti cu cercel in ureche sau manelisti. N-are sens sa ma mai umplu de nervi cand ii vad ca scuipa, se imping, ma trag de par, tipa sau se sprijina pe mine. E ok. Dar am mari pretentii de la femei, fete, domnisoare, doamne in varsta. Indiferent de culoare si lungimea tocului. Ele ar trebui sa dea exemplu de bun simt. Am stat si-am observat timp de o saptamana comportamentul "muierilor de metrou" si am tras speranta ca ma insel. Sunt o feminista convinsa, apar femeile care alapteaza in public, slabiciunile efeminate si lipsa de aptitudini tehnice. Dar pana la muierisme in subteran. Nu mai tolerez femeile care se imping ca apucatele, pe cele care nu cedeaza loc suratelor gravide, pe cele care ma imping pe scarile normale si care care ocupa 2 trepte pe scarile rulante. Nu mai tolerez "mamele" care cred ca li se cuvine locul liber, accesul in metrou sau locul la randul de la patiserie. Nu mai tolerez fetitele de liceu care scuipa, fac baloane in urechile noastre, asculta muzica cu jumate de casca sau se imping cu geanta sclipicioasa. Nu mai tolerez doamnele cu tocuri si unghii mari si intepatoare. Sa facem o campanie si impotriva lor?

joi, 16 octombrie 2008

Sigla Metroul greu

Ne-am luat cu raceli, virusi, dureri in gat si tuse magaresca si intre timp am facut planuri pentru campania noastra. Merge incet dar sigur:). Acum ca am invatat cum sa intram in bombardier in mod civilizat si fara impunsaturi necioplite, lansam 2 provocari.

Una este legata de sigla campaniei ce va sa vie. Sigla cu boul, pe care o vedeti de cateva saptamani, a fost creata de Dedi, pe genunchi, in tren, intre Bacau si Bucuresti. La inceput am fost un pic reticenta pentru ca nu inspira seriozitatea si coloana vertebrala cu care v-am obisnuit:) dar mi-am adus aminte ca ce e serios nu prinde mereu iar lucrurile uschite pot fi tinute minte si peste ani.
Va intrebam si pe voi: ce parere aveti despre acest bou deloc subtil, comic, verde si cu ochii beliti la scarile rulante? Este o idee buna sa o includem in campanie? Credeti ca vom obtine sponsorizarile dorite cu un bou anemic?

O a doua provocare se leaga de subiectele abordate si ilustate pana acum. Despre ce credeti ca am mai putea scrie si nu s-a scris? Ce va doare mai mult la metrou si cum credeti ca putem rezolva. Cum am putea scapa de aglomeratie mai bine, in afara metodelor schitate aici?

Sa ne fie bine - cum sa intram si sa iesim din vagoane

De cate ori ati fost pusi in situatia de a nu putea iesi din vagonul de metrou? Vi se pare normal? NU! Dorinta imbecila de a intra primul si a de a sari pe un loc liber ii face pe multi sa navaleasca ca boii in vagoane.
Hoarda necivilizata nu stie ca o regula nescrisa de bun simt spune ca SE ASTEPTA COBORAREA CALATORILOR SI APOI SE URCA. Si nu se asteapta oricum, SE ASTEAPTA IN PARTILE LATERALE ALE USILOR. Mai sunt visatori pe care ii uita Dumnezeu in cadrul usii, care nu navalesc, dar care incurca.


Conculzie:
- asteptati golirea vagonului in lateralul usilor
- intrati cu viteza nici mare nici mica in vagon (viteza mare --> risc de a spulbera calatorii; viteza mica --> risc de a fi injurat de cei din spate)
- NICIODATA SA NU INCOMODATI PE CEI CARE COBOARA!

Coborare usoara!

miercuri, 8 octombrie 2008

Introducing Dan

Am tot vorbit despre campania pe care vrem s-o desfasuram la metrou, v-am cerut ajutorul in schitarea acestei campanii, am primit informatii pretioase de la voi si le-am strans bine pentru sponsori. Insa am uitat sa vi-l prezentam pe Dan Patzelt, cel care ne va ajuta sa materializam aceasta campanie pe scarile rulante. Dan are un ONG, Asociatia pentru Dezvoltatea Urbana, mai simplu ADU si o mie de idei bune. Campania "Eu nu blochez intersectia" este a lui si e doar un exemplu de energie si nervi depusi in lupta cu autoritatile. Intr-un comentariu el a propus sa facem un concurs de desene si schite pe care sa le imprimam pe niste stikere care vor fi lipite pe scarile rulante. Dar deja intram in detalii:). Asadar, ne-am unit puterile, constienti fiind ca nu putem schimba lumea singuri, si am pornit la tranta cu cei care nu stiu sa foloseasca scarile rulante de la Metrou. Campania nu e gata, e pe hartie, din lipsa de timp dar si de bani. Va tinem la curent cu toti pasii pe care ii vom parcurge si mai ales cu momentul in care vom cere bani de la sponsori. Aici veti interveni voi cu servetele, batiste, masaje de relaxare si cuvinte de incurajare. Multumim pentru implicare, sugestii dar si pentru criticile care ne vor duce mai departe elanul civic. Sondajul pentru sloganul campaniei este inca deschis, la fel si sectiunea de comentarii. La fel, nici noi nu vom ezita sa apelam la ajutorul vostru daca o fi nevoie.
Nu uitati, Metroul nu e al nostru, nici al vostru, e al copiilor, copiilor vostri, pentru ei muncim si ne chinuim:)).

vineri, 3 octombrie 2008

Bucuresteni, ni se pregateste ceva!

Ca sa nu o mai lungim...ne-am luat inima in dinti si vom incerca sa facem o campanie de educare a calatorilor in privinta utilizarii scarilor rulante. Avem, desigur, nevoie de ajutorul vostru. Avem nevoie de un "slogan" pentru campanie si ne-am gandit sa il alegem impreuna. Vom face un poll unde veti vota sloganul care va place mai mult.
Ideea campaniei este sa afisam pe la metrou (vom vedea pe unde gasim loc, sprijin si bani) niste stick-ere "educative". Daca ne iese proiectul, va veti distra de minune cu campania noastra. :)
Pana atunci, va invitam la vot si la impartasit informatii despre scarile rulante din statiile voastre.




marți, 30 septembrie 2008

Ajutor de la cititorii nostri

N-am lipsit pentru ca ne-am lenevit brusc, ci pentru ca incercam sa dam contur unei campanii de responsabilizare la metrou serioase, bine pusa la punct si care cere si sponsori. Nu suntem chiar singuri, la momentul oportun vom face public intreg proiectul insa pana sa-l dam in vileag avem nevoie de voi. De cei care ne citesc si care ne ajuta sa miscam ceva prin subteran. Asa ca, saptamana aceasta vom interactiona mai mult cu "fanii metroului" si pentru inceput ii vom ruga sa ne ajute cu niste informatii pretioase pentru proiectul nostru.
Dragilor, avem nevoie de poze din statia de metrou de langa domiciliul dumneavoastra, de cate scari rulante exista in fiecare statie (asta dc exista), daca functioneaza. Asteptam reactii dar si poze pe durata intregii saptamani, urmand sa le si postam, asta ca asa avem un "registru de casa" in care sa contabilizam ce avem si ce nu avem. Si bineinteles, sa nu trimiteti zeci de poze cu acceasi statie. Ma rog..am vrea noi zeci si atata trafic:). Toate informatiile vor fi publice si supuse analizei dvs. Dau legatura lui Dedi care pregateste ceva si mai interactiv:).

later edit: stiind ca fotografiatul e interzis la metrou, ar fi de ajutor si un simplu mesaj cu numarul de scari rulante din statiile cunoscute de voi.
HADETI LA ARME!

marți, 23 septembrie 2008

De doi lei si douazeci de bani

Cineva a incercat sa ne inveseleasca peretii statiilor de metrou. Admirabil! Mai ales ca este vorba de o expozitie de fotografie care promoveaza Bucurestiul. Au facut deja asta la statia Dristor, iar acum s-au mutat la Victoriei 1. Toate bune si frumoase, pana cand, altcineva face un gest de "doi lei" si fura pozele expuse. Suna a afacere buna: dai 2,20 lei pe cartela si ai bonus poze cu Bucurestiul frumos.
Ce sa le uram celor care au furat pozele?
SA VA CALCE TRAMVAIUL DE IDIOTI!

vizitati macar online expozitia: http://www.orasul.ro/

si coincidenta: la 5 min dupa ce am publicat articolul asta am primit mail de la "pagubiti". iata:

"Hello!Urmăresc cu interes postările voastre de pe metroulgreu.blogspot.com, şi cred că acolo este locul potrivit pentru a aminti un caz strigător la cer....
Să încep cu începutul. Fac parte dintr-o asociaţie numită "Bucureştiul meu drag", cu drag de Bucureşti şi drag de fotografie, care organizează periodic expoziţii cu fotografii din Bucureşti. Două dintre ele, până acum, au fost expuse la staţia de metrou Dristor 2, respectiv Victoriei 1. Fotografiile ar fi trebuit să stea acolo, "la zid", două săptămâni din momentul afişării.Care o fi cauza vandalizării acestor fotografii la nici 48 de ore după ce au apărut pe peron? Cine sunt aceste personaje misterioase care au rupt toate fotografiile şi care au lăsate intacte postere de genul celor care anunţă diferite concerte, copii dispăruţi etc.?Aveţi mai multe detalii pe
www.orasul.ro
. Sunt ore de muncă pierdute, bani pierduţi, frumuseţe pierdută...şi pentru ce? Fotografiile erau acolo ca să "agaţe" priviri, nu să fie "agăţate" de nişte meschini.
:(
-- Diana"

acum imi vine sa injur si mai aprig.

miercuri, 17 septembrie 2008

Intamplari adevarate din subteran

In metroul de 8.05, pe traseul Costin Giorgian-Unirii1 a fost mare vanzoleala. Aproape ca s-a lasat cu plansete si amenintari injurioase. Dar sa incep cu inceputul. Noi, tinerimea calatoare, asteptam cuminti sosirea in statie a trenului care urma sa ne duca pe drumurile muncii insa, dupa 5 minute, cumintenia noastra s-a transformat in ropot. Se fac 7 minute de intarziere si peronul fremata. La cele 10 minute nesimtite nimeni nu mai avea rabdare. Dupa inca alte 3 minute simtim curentul provocat de venirea metroului. Greu, dar ajunge. Se facusera 14 minute de intarziere iar bulucul era de nedescris. La apropierea trenului se ridica maini cu degete mijlocii ridicate, in semn de protest, se aud vociferari insa multimea se grabeste sa urce. Dupa 2 statii, adica la Nicolae Grigorescu, trenul asuda de ingramadeala. Cu greu, femeile isi fac loc cu gentile iar barbatii imping servietele in genunchii doamnelor. La Timpuri Noi stam in statie cam 3 minute. Si asteptam. Se aude vocea conductorului: "Va rugam sa lasati usile sa se inchida singure". Stupoare in sala. Repeta, un pic mai nervos. A treia oara striga la "Claudiu, vezi ce-i cu usile alea ca nu-mi raspunde masinaria!". Cu totii il asteptam pe acest Claudiu sa faca verificarile necesare. Nimic. Din nou, se tipa prin statie si suntem rugati sa lasam usile in pace. In vagoane incepe isteria. Lumea tipa, se oprecipita, injura si se impinge.
"La naiba cu toti, va dau afara din tren daca nu lasati usile in pace. Cu toti afara!"Noi nimic. ne cumintim. Nimeni nici pis. Din nou, Claudiu este apelat sa ia fiecare usita si s-o verifice. Cine e prins ca incurca mersul lucrurilor si-o ia pe cocoasa. Cu greu, usile se vor a fi inchise si ne continuam drumul. Lumea se calmeaza de parca nu se intamplase nimic, cu totii fericiti spre locul de munca. Nimeni curios sa intrebe ce se intampla, ce va mai fi sau ce a fost. Suntem multumiti ca s-a rezolat. Pana data viitoare, nu ne mai intereseaza. Am scapat si de asta.

joi, 11 septembrie 2008

sa ne fie bine - cum sa te tii de bare

Aparent a te tine de barele din metrou este un lucru simplu. Ntz! E complicat! Mai ales pentru ca oamenii sunt mai mici sau mai mari, dupa caz, si asta complica ecuatia.

Pentru cei mari:
- Nu va tineti de manerele de pe bare, sunt pentru cei mici. Ei au nevoie de ele.
- Nu va bagati cu capul intre manere - acestea va vor lovi peste fata si va vor incomoda. Va veti surprinde in pozitii imposible pt a evita manere si calatorii care se tin de acestea.

Pentru cei mici:
- Nu incercati sa faceti "metrou surfing" fara sa va tineti de bare. Echilibrul este instabil, iar conductorii pun frane de parca ar vrea inadins sa ne spulbere.
- Nu va tineti de alti oameni. :) ...e cel putin riscant.
REZOLVAREA:
Pt cei mari:
- Daca sunteti intr-o zona cu manere, indepartati-le in asa fel incat sa nu va incomodeze si sa facilitati accesul celor mici la ele.
- Nu stati intre cei mici. Le luati aerul si ii fortati sa va incomodeze.

Pt cei mici:
- Daca manerul ravnit se afla langa o persoana inalta, trageti-l intr-un loc in care nu il incomodeaza.
- Daca nu aveti maner liber, tineti-va de barele verticale (stiu, sunt putine)

Inca ceva destul de important pt toti: Nu tusiti in mana cu care va tineti de bare...din respect pt ceilalti...

marți, 9 septembrie 2008

Concurs PCNews de bloguri

Desi metroulgreu e mult prea tanar pentru page rank-uri mari ne-am gandit sa ne incercam norocul. Acest post nu e pus de drag, ci e obligatoriu pt a intra in concurs.
Oricum, textul cu "talentat bloggar" e cam subtzire...stiti cum zic cocalari..."talent de blog"...sa vedem ce iese...

luni, 8 septembrie 2008

metroulgreu la radio

Multumesc pt legatura, Delia. Tin sa multumesc pe aceasta  cale Radio Romania Actualitati, cat si radioascultatorilor. :)
Daca ati deschis radiourile mai tarziu, sau daca aveti radiouri alb-negru puteti asculta aici "interventia" noastra de la Radio.

video

joi, 4 septembrie 2008

Libertatea face teste cu Metroul Greu

Deci se poate. Da domle, motatitul la metrou a fost testat si de jurnalistii de la Libertatea care au scris despre noi ca despre niste inventatori ai rotii subterane. Multumim Oana pentru articol, cu precizarea ca nu recomandam trasul pe dreapta in metrou ci doar cum sa nu-i deranjezi pe ceilalti, incercand sa-i educi. Urmeaza interventia de la Radio de peste 2 ore, ascultati-ne si pe frecventa Radio Romania Actualitati.
Atat pentru acum de la Universitate. Dedi, ai legatura.

sa ne fie bine - cum sa asculti muzica in metrou

Cu totii ne indulcim calatoriile zilnice cu muzica. Ascultam melodii vesele in loc de cafea, triste, daca vrem sa mai dormim putin, unii asculta carti, etc. Mai sunt, desigur, multi care asculta doar scartaitul metroului sau fosnitul ziarelor.
Totul este de vis, pana cand apare "calatorus nesimtzitus" - specie de om de la coada evolutiei. "Nesimtzitus" vine cu telefonul mobil scump (cumparat in rate) si il da la maxim ca sa isi poarte discoteca cu el pretutindeni. Se asculta manele (in special), techno, filme facute de ei cu telefonul si multe altele. Noi suntem oameni usor iritabili dimineata si ca atare, in momentul aparitiei magarilor care dau muzica tare, ne intrebam unde sunt badigarzii sa ii stranga INCET de gat (sa se chinuie).
Asadar:
NU ascultati muzica fara casti!!!
Cu casti calitatea sunetului este net superioara, aveti ambele maini libere si puteti asculta ce vreti voi (fara a anuntza vagonul ca iti place muzica). Se poate da usor din cap si din varful piciorului pe ritm - dar nu prea tare ca lumea va va crede nebuni.
ATENTIE!
- la firul castilor - mi-a fost smuls din mufa de multe ori de gentzile doamnelor
- la cei care va vorbesc - sa nu vorbeasca singuri
- la anunturile din boxe - am ramas odata singur in vagon pt ca nu am auzit ca metroul se retrage din circulatie.

Auditzie placuta!

miercuri, 3 septembrie 2008

Doriti sa terminati articolul?

Emanuela a scris pe adresa redactiei :) povesti din subsol. Bravo pentru energie si umor!

"E cam asa: stai pe scaun si citesti ceva, orice, ziar, carte, nu conteaza. Vecinul tau isi arunca ochii insistent in ceea ce citesti tu, pentru mine un lucru absolut normal cand ai de mers aproximativ 3 minute intre statii si nu ai ce face. In clipa in care il observi ca se chinuie sa citeasca intorci putin pagina catre el ca sa poata citi omul mai bine si cand ai terminat pagina te intorci si il intrebi daca a terminat de citit. Reactiile sunt diferite in functie de "interlocutorul" tau : se fastaceste si mormaie un ceva indescifrabil , iti multumeste politicos si intoarce capul in alta parte, isi priveste insistent sireturile de la pantofi. Mie imi plac cel mai mult cei care iti spun sa mai lasi putin sa termine fraza. Poate sunt putin sadica, dar ma distrez de fiecare data pe tema asta.

Si inca ceva: era o perioada in care cunosteam intreg repertoriul aurolacilor. Se urca o pustoaica pregatita sa-si sustina "dizertatia" si in clipa cand deschide gura, impreuna cu un foarte bun prieten ne ridicam de pe scaun si incepem cu cea mai mare seriozitate sa cantam "noi suntem patru frati, mama n-avem...". Pustoaica a coborat la prima fara sa mai zica nimic si lumea a vrut sa ne dea bani...

O zi buna si calatorii usoare! "

Si mie mi s-a intamplat sa fiu intrebat daca am terminat pagina si am rosit bine zambind tembel. Am mai patit inca o chestie: un domn guraliv si fara stare mi-a cerut ziarul sa caute ceva in el. Apoi m-a intrebat daca poate sa il ia si sa imi dea banii....l-a luat fara sa ii cer bani. Cred acela a fost PRIMUL ZIAR GRATUIT LA METROU :)))

Din nou in presa

Multumim Alexandrei pentru ca ne-a publicat din nou in Compact si ne ajuta sa devenim vedete desi noi nuuuuuu ne dorim:). Suntem foarte bucurosi ca asta micu face pasi din ce in ce mai mari in blogosfera, este pomenit, felicitat, citat si rascitit. Ne-am bucura si mai si daca am reusi sa spalam niste creiere din subteran si am face un pic de educatie civica. Dupa doua luni de cand s-a nascut acest blog, inca se mai stationeaza pe partea stanga, lumea inca se mai impinge si se isterizeaza iar Metrorexul inca intarzie trenurile in statii. Nu-i nimic, noi suntem perseverenti si idealisti, inca mai avem idei si sfaturi bune. Stay tuned!

joi, 28 august 2008

ESTE vreo doo magistrale

Probabil, Agatha nu asculta muzica la metrou si aude ineptiile din boxe:

"Ati observat ca la Unirii 2 statia este anuntata intr-un mod total analfabet? "Urmeaza statia Piata Unirii. Legatura cu magistrala 1 si 3"Ha? E doua magistrale si le considera una...

Agatha
http://diewunde.blogspot.com "

luni, 25 august 2008

sa ne fie bine- pentru publicul feminin

Cu postul anterior despre cum sa-ti faci loc cu rucsacul, Dedi a rasucit cutitul intr-o rana de femeie, de mult uitata. Dau glas frustarilor acum, cand am ocazia, in speranta ca suratele imi vor intelelege pasul si se vor fi recunoscut in randurile de mai jos.
In primele luni de Bucuresti, si deci de metrou, a trebuit sa ma adaptez junglei. Eram genul de domnisoara cu gentuta si ciorapel care se ducea constiincios la serviciu, tocmai in Pipera, cu harta la purtator si grija la schimbat trenul la Victoriei. Cu capul plecat, lasam sa ma impinga, sa ma tranteasca, sa ma calce, sa ma intepe sau sa-mi rupa ciorapii, diversi indivizi si individe. Imi blestemam viata si momentul in care alesesem sa vin la capitala. Nu era zi in care sa nu i se intample ceva: ba imi agatam ciorapii in plase care mai de care mai colturoase; ba ma murdaream pe picioare de diferite lichide si alimente care curgeau din diferite pachetele; ba ajungeam cu coate in cap si ochi (la un metru jumate ai mei nu e deloc greu) si plansa de mizeria din subteran. Totul a culminat intr-o zi cand m-am trezit pe piciorele golase de vara plina de sange. Am inlemnit. Nu-mi aminteam sa ma fi lovit, si culmea, nu ma durea nimic. De fapt, eram victima unei doamne cu plasa curganda de sange dintr-o carne proaspata. Probabil ca atunci a inceput revolutia mea. Mi-am cumparat genti uriase cu care sa-mi fac loc, dresuri mate, groase si inchise la culoare, haine de metrou, cu alte cuvinte m-am adaptat mediului neprietenos. Am si cateva priviri urate care ingheata pe loc pe cei care vor sa imi faca diminetile imposibile, plus cateva replici de pus la punct necivilizatii. Era si cazul dupa 3 ani de naveta.

sa ne fie bine - cum sa ne facem loc in aglomeratie

Problema e simpla: ne urcam in metrou, acesta e plin ochi de oameni, si noi nu putem sta decat pe un picior, cu un cot in burta si fara a ajunge la barele de sustinere. E clar ca orice corp, oricat de antrenat ar fi, nu rezista mai mult de o statie in pozitia asta.
Deci...la actiune!

Niciodata sa nu purtati rucsacii in spate (din respect pt calatori); tineti-i in mana. Pt a va face loc rotiti USOR ghiozdanul astfel incat sa atingeti (USOR) picioarele calatorilor. Acestia vor reactiona rapid la stimul si se vor retrage din calea pericolului. In felul asta va croiti drum sau va asigurati un perimetru tampon pt drumul istovitor cu metroul.

Atentie! nu rotiti si nu loviti tare (adica nu dati la gioale) pt ca riscati sa rupeti ciorapi lycra, sa va injure careva, sau sa primiti un sut in rucsac (si vi se vor sparge sticlele cu suc).

Metrou usor!

vineri, 15 august 2008

wc-ul din pamant

Am o intrebare: DE CE NU SUNT WC-uri la METROU?
Nu s-a intamplat niciodata sa aveti o "suferinta" de nesuportat? Mie mi s-a intamplat. Si atunci mi-a incoltit in minte intrebarea despre veceuri. Ca deobicei, in loc sa sar la gatul cuiva, am incercat sa gasesc raspunsuri ca sa respect prezumtia de nevinovatie a arhitectilor metroului.

posibilitati:

- daca faci pipi in pamant, unde se mai scurge acesta? o ia in sus, spre tevile de canalizare?
- nu au pus veecuri pt ca auzind metroul venind multi ar fi plecat in graba cu slitz-ul descheiat
- nu au facut veceuri pt ca cineva ar fi facut chiosc acolo
- nu au facut veceuri pt ca oamenii ar fi citit ziarele gratuite pe budele metrorex
- nu au facut toalete pt ca sa ne grabim - un om cu nevoie este un om grabit

DAR

Angajatii cum se descurca?
Daca "nevoiasii" se usureaza pe sina?
Unde isi fac treaba conductorii de tren? Eu am avut de multe ori impresia ca d'aia se opreste metroul in tunel. Mai ales ca de multe ori, dupa o oprire scurta, am auzit trantindu-se usa de la conductori. ;)

Deci: daca aveti vreo uregenta apasati semnalul de alarma si rugati politicos prin interfon sa deschida usa 3 de la vagonul 4 ca sa va linistiti. :)


marți, 12 august 2008

Revista presei de metrou

Drumul meu batatorit de la metrou a fost astazi dimineata incununat de noile ecrane LCD (calitate nu alta) publicitare. Se pare ca ele vor fi instalate in prima instanta in statiile de nod, asa cum am vazut la Urinii 2.
"Ecranele au scop preponderent publicitar, insa acestea vor putea afisa si informatii destinate publicului calator", citez din Dailybusiness.
Ma intreb de pe acum ce fel de alte informatii ajutatoare pentru calatori vor mai fi afisate? Meteo, horoscop, bursa, daca leul a mai crescut? Sau poate se gandesc sa ne anunte daca urmatorul tren vine plin ochi, sau intarzie, sau e stricat, sau statiile de legatura cu traficul de suprafata?

O alta informatie legata de aceste ecrane m-a dat pe spate si mai si.
"Acest tip de expunere la metrou este un nou mod, foarte interesant, de a face publicitate in mediul respectiv. In opinia mea acesta este viitorul, iar in alte tari este ceva obisnuit sa intalnesti ecrane LCD care afiseaza spoturi publicitare", a explicat Constantinescu." (Dailybusiness)

Ok, deci se scot bani , asta e clar, sau cel putin se incearca sa se atinga si alte publicuri tinta, insa din modelele similare vazute in Italia, mai exact in statiile de tren, n-am inteles ca fac mare afacere. Pe ecran rulau maximum 3 spoturi publicitare inodore si insipide, nimic interesant, atractiv sau care sa-ti faca asteptarea mai dulce. Dar cum romanul e inventiv, ma astept la orice. Sunt curioasa sa vad urmatoarele reclame la detergenti, la bere, tampoane sau chiar pampers, ca doar oameni suntem cei care calatorim.

luni, 11 august 2008

sa ne fie bine - cum sa stii ca vine metroul

Probabil si voi, ca si mine, v-ati saturat sa stati cu frica si nervi ca "nu mai vine metroul ala odaaata!" Din pacate, METROREX-ul nu s-a gandit sa puna countdown time-ere care sa indice timpul ramas pana la sosirea in statie a trenului (cum este in toate tarile civilizate). Asa ca noua nu ne ramane decat sa luam o margareta si sa ii rupem petalele: vine - nuvine; vine - nuvine; vine - nuvine si tot asa....SAU:

Primul indiciu este ceasul ce indica de cat timp a plecat ultimul metrou. Daca indica 1 - 2 minute, stati cat mai comod ca sa nu va doara shalele in asteptare (veti avea de stat)

Dupa ce trec 10 min de la ultimul tren, ceasul metrorex-ului se da de trei ori peste cap si ameteste ( probabil) - asa imi explic faptul ca indica "00:00". Acum suntem pe cont propriu. Ca sa avem notiunea timpului trecut ne putem ghida dupa numarul de calatori in statie si starea lor de nervozitate. Cu cat acestea cresc, cu atat creste si perioada trecuta de la ultima garnitura. (dar nu insemna ca metroul se apropie)

Majoritatea isi folosesc vazul pt a anticipa metroul venind - acesta este cel mai slab simtz in subteran - metroul e vizibil cu putine secunde de a intra in statie.

Ne mai putem ghida dupa auz - se aude un suierat subtil cu vreo 30 de secunde inaintea venirii.

Sau, cele mai bune aparate de ghicit, sunt fustele doamnelor! Metroul impinge aerul prin tunel si cu cat se apropie, acest curent creste. Incercati sa il simtiti pe piele, sau priviti falfaitul rochiilor si al fustelor. Am intalnit cazuri cand am stiut cu 1 min inainte ca "vine metroul ala".


Cred ca ar mai merge sa punem urechea pe sina, ca indienii, dar eu nu m-as risca. :)

Asteptare placuta si cat mai scurta!

sâmbătă, 9 august 2008

Back to the real life, the subway is ours

Gata cu vacanta prelungita, gata cu leneveala, ne reluam vietile frumoase in subterane cu amintiri dspere o tara la fel de latina dar un pic mai sistematizata. N-as vrea sa fac nicio comparatie intre trenurile noastre de persoane (atentie, nu personale, asa prefera CFR-ul) si trenurile italienilor, intre eurostar si intercity, sau chiar intre regiile lor de transport urban si ale noastre. Stim cu totii care este realitatea si tocmai pentru asta suntem optimisti si speram la un transport in comun din ce in ce mai civilizat. Din nou, de aici si acest blog. Si ca sa revin la metroul nostru greu, am deschis azi dimineata televizorul si in sfarsit am avut o surpriza frumoasa cu reportajul despre MetroArt despre care am scris si noi, tarziu s-au sesizat cei de la Realitatea dar tot e ceva. Anuntam pe aceasta cale ca suntem deschisi sa colaboram cu cei din acest proiect, indiferent ca vorbim despre variante de voluntariat sau chiar colaborari. Vrem sa ajutam si arta la metrou, suntem in cautare de idei care ar putea transforma calatoriile noastre de rutina in calatorii decente si relaxante.
Sub sloganul" noi gandim, nu muncim" ne-am intors cu energie creativa. Bine v-am regasit.

vineri, 25 iulie 2008

sa ne fie bine - cum sa dormi la metrou

Sunt cazuri cand chiar nu mai putem si trebuie sa dormim "macar 1 minut" in metrou. Dar cum sa facem sa NU devenim distractia vagonului, facandu-se pariuri pentru momentul in care ne vom prabusi de pe scaun, cand cel pe care ne sprijinim ne va da o palma, sau cand acesta se va ridica brusc iar noi ne vom intinde pe toata banca?

Deci, ASA NU!
Se poate domi destul de confortabil cu capul in maini, iar mainile sprijinite pe genunchi. Astfel scafarlia noastra este echilibrata static si dinamic. Mainile ne ne ajuta sa tinem si gura inchisa (un amanunt fooooarte important - ca sa nu facem ploitza) si nici nu deranjam vecinii de scaun.


Dar daca nu avem loc pe scaun? No problem! Se agata o mana de bara de sprijin de sus, se aseaza cat mai comod capul in "V" ul bratului si se doarme dupa pofta. Nu va faceti griji, nu veti cadea din picioare. Acesta nu este somn, este o stare de semi-veghe destul de odihnitoare.

Nu veti rata nici coborarea pt. ca la fiecare franare veti face ochi (crapati de somn) si veti stii toate statiile.

Nu va fie frica! Respectand regulile de mai sus veti avea doar fata sifonata de somn si niste ochi crapati....in rest numai de bine.

Calatorie USOARA!

Existam si la metrou!

Am vrut sa fie un jurnal de retete de bunadispozitie dimineata, am vrut sa dam sfaturi si trucuri despre cum sa-ti faci loc prin multime, am vrut sa trezim spiritul civic din fiecare traseist cu metroul, am vrut sa ridicam un semn de exclamatie celor carora nu le pasa de vecinul de calatorie, am vrut sa fie un pamflet la adresa integii institutii (daca se poate numi asa) Metrorex, pe care tot noi o platim, si iata ca AM REUSIT! Blog-ul nostru a insotit de dimineata mii de calatori cititori de COMPACT prin schitele si ponturile lui Dedi . Am fost publicati si arati de bine cu degetul. Suntem constienti ca nu am inventat roata dar mizam pe inspiratie si mult haz si asta recomandam celor care se lupta in fiecare zi in jungla din subteran. Asta da mod de a-ti incepe vacanta! Drum bun si zambiti mereu!

miercuri, 23 iulie 2008

sa ne fie bine - cum sa mergem pe scarile rulante

Au aparut acum cativa ni pe scarile rulante niste stick-ere cu urme de pasi. Ele ne ziceau ca se stationeaza pe partea dreapta, iar pe partea stanga se urca.
E simplu deci:
- somul dulce pe dreapta si
- tineri si nelinistiti-grabiti pe stanga.
Plus-uri:
- daca te grabesti poti depasi gloata adormita
- se creeaza un spatiu de somn si lene (un fel de dormitor) pe dreapta, unde nu esti deranjat decat de capatul scarilor
- nu este imbulzeala pe scara, deci paradisul hotzilor de buzunar dispare
- se poate respira pe scara
Minus-uri:
- nu stiu

Initial, la noi nu se cunostea decat metoda calcarii in picioare pe scara, metoda mostenita de la eternele cozi pe 4 randuri la diverse alimente. De curand unii calatori au inteles ca e mai bine sa stationeze pe o singura parte, dar se mai gaseste cate un neghiob care n-are idee ca burta lui nu are de ce sa doarma pe stanga.Si adoarme acolo. Vin si oamenii grabiti in urma lui, care neavand pe unde urca adorm si ei linistiti (atentie! calatorii adorm foarte repede, chiar daca aparent dau semne de vitalitate). In acest moment scara e blocata si noi (cei mai impatimiti cu viteza la metrou) ardem ne nervi din cauza cretinului nepasator.
Ce e de facut? Sa injuram cu obida in gand daca suntem prea departe de "spargatorul de scari", iar daca suntem chiar in spatele lui putem sa il batem usor pe umar si sa ii spunem pardon. In general e de ajuns. Haladitul se va retrage din calea noastra iar traficul pe stanga isi revine inviorat la normal.

bucharest metro ART

Se schimba ceva:
"Bucharest metroART este un proiect artistic, care isi propune sa intervina asupra spatiului statiilor de metrou, schimbandu-le aspectul vizual dintr-un peisaj artificial, dezolant, intr-un spatiu public cu valente artistice, si in acelasi timp schimband perceptia lui dintr-o simplu spatiu de tranzit, de trafic, intr-un spatiu public bogat, capabil sa gazuduiasca schimburi culturale complexe." - sursa: http://bucharestmetroart.blogspot.com/

miercuri, 16 iulie 2008

trenul galben fara boi

Tot de la Orboo:


E exact cum imi amintesc prima calatorie cu metroul: intuneric bezna, gri, pete de lumina...senzatie de frica.
Dar la final se drege filmuletzul. Canta Angela Similea la bara din metrou exact ca un aurolac talentat. E de remarcat si manifestarea de fericire a unei calatoare la auzul cantecelului..........cat marunt i-o fi dat angelei?

marți, 15 iulie 2008

sa ne fie bine - cum sa ajungi cel mai repede de la Unirii 1 la Unirii 2

Eu schimb in fiecare zi metroul la unirii. In fiecare zi simt cum turbez cand vad aglomeratia de pe peron, din pasaj, cand vad oamenii dormind pe ei, cand vad scari pline doldora de oameni. M-am tot enervat pana cand mi-am gasit niste portitze de scapare.
Iata-le:
1. Eu ies prin mijlocul metroului la unirii 1. Gloata se imparte cumintzica in doua, catre cele doua scari din capetele statiei. Cu un pas voinicesc se poate depasi mult din sirul de obositi pe "exteriorul curbei" (sageata alba)

2. Tot pe "exterior" se abordeaza si scarile. In mintea mica si prafuita a celorlalti este ca daca mergi cat mai strans, pe interiorul curbei esti bazat. No way, pt ca in afara de distantza "d" mai intra in ecutatie si timpul "t" inmultit cu lenea "l" a calatorilor. Asadar, bagati viteza pe exterior! ATENTIE, insa, la cei care isi iau ziare gratuite din partea dreapta sus a scarilor. Sunt periculosi pt ca pun frane fara ABS.

3. In drum spre pasaj, mergeti cat se poate pe "banda de depasire" , adica pe stanga, tot voiniceste. Daca apar si calatori din sensul opus nu-i mare bai - ramaneti intre sensuri - acolo se face un spatiu pe unde, in general incape un om sprinten.

4. La coborarea pe scari catre pasaj ocoliti hoarda pe stanga, apoi schimbati partea, strapungand puhoiul pt a putea cobori pe scarile normale (niciodata nu luati scarile rulante - ala e loc de dormit). ATENTIE jos la carsetori - daca aveti viteza prea mare sunt cam greu de evitat.

5. In pasaj tineti pasul sportiv. Deja s-au mai rarefiat colegii calatori de pe sensul vostru. Cam acum, cand e lumea mai draga, apare gloata din sens opus. Mergeti tot printre cele doua sensuri si sunteti OK. Ati scutit cel putin 5 min si ati facut si ceva efort binevenit in fiecare dimineata.
Drum bun si zambiti mereu!

vineri, 11 iulie 2008

Aniversare in blogosfera

Ieri blog-ul nostru a implinit 10 zile si cu aceasta ocazie am primit si un cadou, adica o aparitie in blogosfera, cu referinte foarte bune. Ne gasiti aici pentru dovada.
De bucurie ne-am gandit sa ne laudam chiar la noi in casuta si sa imparatasim cu prietenii nostri aceasta veste.
Daca tot suntem la acest capitol vrem sa multumim celor care ne cunosc pentru ca au sustinut traficul acestui blog, pentru incurajari, comentarii, vizite, lobby-ul gratis si reclama din gura in gura. Pana la urma asta-i cel mai bun marketing:)!
Ne angajam si noi in continuare sa furnizam informatii folositoare, articole pamfletare cat mai delicioase si schite inspirate.

joi, 10 iulie 2008

Tu ce carte citesti in metrou?

Pentru ca ma culc devreme am timp sa ma gandesc si sa visez vrute si nevrute. Ideile imi vin mai saltaret cand dorm bine si muuultt asa cum imi doresc. De exemplu, azi noapte am visat ca citeam 2 carti, simultan, la metrou, insa nu-mi aduc aminte ce. Stiu doar ca eram foarte stresata ca urma Unirii 1 si mai aveam 1 capitol dintr-o carte rosie cu coperte lucioase si cartonate.
Imi fac introspectia mai tarziu si va intreb pe voi ce citit la metrou? Ce carti, ce reviste, ce ziare preferate? Ce va face dimineata mai buna si drumul la serviciu in aglomeratie mai agreabil?

Incep eu cu o enumerare a titlurilor pe care le-am vazut zilele trecute in drumul meu spre locul de munca.

Cartea bebelusului- citita de un proaspat (sau viitor ) tatic, frumos, brunet, un pic rock-star
Ghid de shopping- apartine unei domnisoare simpatica si vesela
Lupul de stepa, HESSE- un tanar cu tricou verde f fain
Cum sa fii o lady- o doamna de peste 35 de ani

Ar mai fi, acum imi scapa, promit ca voi face un serial despre carti sau reviste in metrou si apoi un clasament al celor mai citite titluri. Recomand cu mare caldura revista Esquire, revista pentru barbati dar cu un continut editorial excelent care va va tine ocupati cu siguranta 3 zile lucratoare.

miercuri, 9 iulie 2008

Multumim lui George "Orboo" pt. link. Iata ce fac unii in metrou. Bestial!


marți, 8 iulie 2008

"Dracu'mpielitzat" ne-a trimis pe adresa redactiei ceva in casca:

"Apropo de citit in metrou.Tot cu metroul, mi s-a intamplat o chestie leagata de cititul in metrou.De citit nu citeam eu. Astfel de lucruri fac doar cu titlurile ziarelor gratuite. Citea cineva de langa mine. Amandoi in picioare unul langa celalalt, uniti de-o bara. Ascultam muzica la casti si se auzea destul de tare. Sa zicem ca daca ar fi fost liniste se auzea in tot vagonul. Omu' era acolo concentrat cu cartea lui. Eu indiferent, cu muzica mea. Abia a plecat metroul din statie si omul se uita o singura data la mine, isi ia geanta dintre picioare si se duce jumate de vagon mai in fata.Eu unul m-am simtit ofensat.(atunci, acu doar mi-aduc aminte.) In toata galagia din metrou, cu toata miscarea si agitatia de rigoare, pe el il deranja MUZICA MEA! Ma mir ca nu s-a dus la conductor sa dea volumul scartaitului de roti mai incet ca nu poate sa citeasca.

Poate ar trebui sa fie marcajul de metrou in loc de "M" in "B".De la bibilioteca.Va urma... "

-----------

Eu cred ca nu ii placea melodia. Ii trezea amintiri neplacute. :)
Dar ai grija la timpane ca stiu la ce volum asculti tu muzica.

sa ne fie bine - cum sa iti faci loc citit si de respirat pe scaun

Ca tot ne-a scris Ioan despre cititul in metrou am sa va dau un sfat cam la limita bunului simt, dar totusi practic, pt ca avem nevoie de amestecul repirabil numit "aer" si cand stam pe scaun.



Si eu citesc cam 90% in metrou. Este absolut extraordinar. Ma concentrez foarte bine si imi comprim astfel timpul de mers cu metroul - mereu ma mir "deja unirii??? tocmai in mijlocul actiunii??? damn!".



Cel mai bun citit este pe scaun. Dar apare o problema: gloata se ingesuie peste tot, isi strecoara papornitzele printre picioarele mele, si isi impinge odata cu leganatul vagonului organele intime spre fata mea schimonostita, imi fura lumina cu ziarele de doi bani intinse pe zeci de metri.


Asa ca am gasit solutia:

- in statia unde se urca multa lume trebuie sa cititi cu coatele pe genunchi, aplecat cat mai in fata. Omushoriii se vor aseza cumintzi (putin contrariati de pozitia exagerata) in jurul vostru.

- asteptati maxim o statie de metrou, dupa care va puteti relua pozitia normala. De acum in colo oitzele adormite isi vor pastra pozitia initiala ca si cand ati fi tot pe coate. Astfel se creaza un spatiu pentru respirat si pentru iluminatul cartii. (in garniturile vechi de metrou lipsa luminii este o mare problema- acolo trebuie obligatoriu executat exercitiul de mai sus)

Drum bun si lectura placuta!

Nostalgie

Multumim lui Ioan Tarziu pentru textul de mai jos.

Nostalgie
Eu am nostalgii legate de metrou. M-am mutat in provincie de aproximativ doi ani si nu mai apuc decat rar sa merg cu metroul. Inainte, zi de zi ii curatam scaunele si barele de sustinere in drumul spre munca. Din lipsa privelistilor de afara si pentru a nu mai citi fetzele in general triste ale calatorilor care aveau mereu tenditza de a-mi influenta starea de spirit ma autoizolam citind o carte si simultan ascultand muzica la casti suficient de tare incat sa nu mai aud nimic altceva dar incercand totusi sa nu-i deranjez pe ceilalti.
Nu eram singurul care proceda asa, nu ieseam cu nimic in evidenta. Obisnuiam sa citesc pe peron in asteptare metroului si desigur in metrou, stand pe scaun sau chiar in picioare. In acea perioada citeam foarte mult. Marturisesc cu rusine ca, prins in tumultul lumii moderne, a treburilor casnice si a febrei internetului, acasa nu mai citeam deloc. Procesul de culturalizare se desfasura in metrou intr-un mod, zic eu, relaxant si avand satisfactia ca tranformasem nisthe timpi morti in clipe placute.
Apoi, un timp, un coleg de munca, posesor de autoturism, care statea in acelasi cartier cu mine ma lua si pe mine la munca. Desigur era mult mai confortabil, nu neaparat mai rapid, dar eu avem nostalgia cititului in metrou.
Aici citesc mai putin din lipsa metroului, merg la munca cu autobuzul si cateodata incerc sa deschid o carte. E mai greu sa te izolezi totusi in autobuz, te fura privelistea de afara, miscarea mult mai neregulata a vehiculului, frigul sau caldura in fuctie de anotimp si poate un provincial care te apostrofeaza: "Ce mah, te crezi in metrou?".


Marturisesc ca in ultimul timp, si io apuc sa frunzaresc carti doar in metrou, pe drumul casa-serviciu. E singura placere care nu vreau sa-mi fie luata de frustratii de la Metrorex. Revenim zilele acestea cu alte povesti din metrou.

vineri, 4 iulie 2008

unde-s cersetorii de alta data?

Nu va lipsesc cersetorii din vagoane? As putea spune ca nici mie..dar aveau farmecul lor. Ii stiam pe toti, imi puteam regla cesul dupa ei. Era ala care cerea "bani pentru o'peratieee" care vorbea cu inflexiuni, mai era cel care muncea pe un salariu mic, era femeia arsa pe mana care zicea: "sper sa nu va fie scarba sa vedeti.." (din gura ei am auzit cel mai bine cuvantul scarba - parca il desena, nu il rostea) si nu in ultimul rand pasionatul care vindea reviste religioase "cu numai 10.000 (parca) revista cu Domnul nostru Iisus Cristos" - pe el il vedeam un adevarat killer in masa. avea o privireee...
Acum nu mai sunt cersetori, sunt doar badigarzi cu fata de infractori, sau femei plapande badigarde.
Dar mi-a venit o idee: ce ar fi daca ar veni cersetorii si ar spune bancuri in metrou. Poate asa n-am mai trimite mass-uri cu anecdote pe mail...

joi, 3 iulie 2008

tot conducerea e de vina

de la andreea dobre aka magnolia:
"memorabil la eroii revolutiei
situatie: schimb de sensuri intre 2 trenuri, nervi atat la calatori cat si intre conductori
conductorul 1, plecat spre jumatatea dorsala a trenului
conductorul 2, la difuzor, ironic si sictirit:
- cornele, cand ajungi la conducere sa ma anunti prin statie."

hahaha!!!! genial!
Cornele, cand ajungi director sau actionar sa te lauzi prin statie, mah...sau prin statii! hahahah

mersi mult magnolia!

Fesierii la metrou sau cum sa-ti faci gimnastica de inviorare

Am fost mustrata c-as fi mama denaturata si ca nu ma ingrijesc de asta micu, blogul nou. Asa ca ma pun pe treaba. Dimineata, la metrou, ma gandeam cata miscare facem noi, roboteii in drum spre serviciu. Cam zero. Adica ajungem pe peron. Ne plantam acolo, si stam. Vine metroul, ne asezam-dc avem noroc- sau stam in picioare, dar stam. Apoi cei care avem cate ceva de schimbat, la Urinii, Dristor, Victoriei, mai scapam cativa pasi in plus, insa in aglomeratie, la trap, cuminti si cu capul plecat. Niciun muschi nu se destinde, nu se oboseste, nu misca.

Doar daca am considera mersul intre statii si peroane un stil de gimnastica de dimineata. S-ar putea sa functioneze, chiar si pentru cei mai lenesi dintre noi, chiar si pentru domnitele cu toace, domnii cu rucsacii greoi dar si pentru cei care au zeci de plase branduite.

Exercitiul 1.
Iesitul din casa la pas alergator pe scari (FARA LIFT), continuat pe trotuar, nu stilul alergat-disperat, ci un mers mai saltaret, cat sa-ti simti micul dejun usor bolborosit.

Exercitiul 2.
Coboratul scarilor spre peron intr-un picior, cu exercitii de respiratie cat asteptati metroul.

Exercitiul 3.
In tren se pot efectua ridicari usoare de greutati, fiecare cu ce are la indemana: pachetul de pranz, poseta, rucsac, plasa, carte, telefoane mobile ori portofele pline de carduri.

Exercitiul 4.
Intre peroane se poate executa un slalom urias printre calatorii grabiti, cu mare atentie sa nu loviti sau sa imbranciti.

Dupa toate astea, trezirea este garantata iar mersul la serviciu nu va mai fi un supliciu.

seful insumi

Poveste de la Baz:
Acum vreo sapatamana s-a stricat o scara rulanta la pasajul dintre unirii 1 si unirii2. Buluc, claie peste gramda, coate-n burtzi, servietele au jupuit ciorapii lycra ai doamnelor, s-a injurat incet, s-a injurat tare...ce sa mai..ca la nebuni. In tot acest timp 3 voinici angajati ai metrorex lucrau tacticosi la repararea scarii la ora de varf (era vreo 8 -8:30 AM) oprind, desigur, accesul pe ea. Ar fi fost mai simplu sa o lase nemobila, dar sa se poata cobori pana trecea ora de varf. Apoi aveau juma' de zi sa o tot repare.

Normal ca toti calatorii isi varsau obida ba pe ei, pa pe sefi, pa pe primari, cristosi, dumnezei si ziua in care s-au nascut. Asa ca voila dialog:
"- sa-i ia dreacu pe sefii vostrii!!!!"
- n-avem sefi!" zic muncitorii cu superioritate

Completez eu: inseamna ca ii ia direct pe ei, pt ca neavand sefi, ei sunt sefii lor.

Serenity nooow!
Drum usor!

miercuri, 2 iulie 2008

sa ne fie bine - cum sa nu crapi de cald si inghesuiala

Azi am sa va spun despre cum sa stai in vagon ca sa nu crapi de cald si de inghesuiala.
Primul sfat este sa stai pe la mijlocul garniturii de metrou. Acolo e mai liber in general, pentru ca gloata tembelizata de ziarele seci pe care le savureaza nu gandeste si se opreste, firesc, imediat cum coboara de pe scari. Tot efectul de gloata speriata ca nu are timp sa coboare face ca spatiul din mijlocul sirului de scaune sa fie mai liber, iar bulucul nenorocit sa fie in dreptul usilor. In plus, in acesta zona sunt pe tavan doua sirururi de perforatii ale sistemului de "racorire" (ca racire nu prea e) - in verde in figura. In acelasi loc, sunt deobicei si bare de sprijin verticale, deci e bine si pt cei mai mici de statura care nu ajung la barele de sus.

Alt loc bun este, desigur, pe scaun (dar asta e un vis frumos). Acolo este cel mai bine ventilat - aerul venind ca o perdea prin dreptul geamurilor de sus in jos.

Se mai poate sta in spatiul inghesuit , dar ravnit pt ca sunt doi pereti de sprijin, din vecinatatea burdufurilor dintre vagoane.(ATENTIE la umarul pus din greseala pe semnalul de alarma!!!!!!)

Tot binisor ventilat este chiar in dreptul usilor, dar acolo e cam aglomerat.

Asa ca...drum bun! alegeti locul bun si astept impresii. Daca aveti si alte secrete, INSIST sa mi le trimieti pt a le publica.


vedere de sus a vagonului
- punctele rosii sunt barele de sprijin
- cu verde sunt "jeturile" de aer

marți, 1 iulie 2008

sa ne fie bine - cum sa incapi in metroul plin

M-am saturat sa raman cu fata lunga cand pleca metroul din statie si eu sa raman ca boul pe peron pt ca n-am incaput in el. Asa ca am deschis ochii si am gasit raspunsul:


- cel mai important lucru: tineti minte unde se opreste usa pe care va urcati deobicei. Daca ati ajuns intre usi, ati pierdut tot - mai pierdeti intre 2 si 15 min de asteptare.


- dupa ce ati inregistrat pozitia exacta a usilor, plasati-va in asteptarea trenului la marginea peronului. (e simplu si asta nu inseamna sa depasiti linia)

- acum urmeaza o faza de finetze :) : e important sa va gasiti exact mijlocul celor doua usi inainte ca acestea sa se deschida. gloata se va imbulzi in spatele vostru. Usile se deschid si cei din interior trebuie sa coboare. Pentru a facilita acest lucru trebuie sa faceti un pas la stanga sau la dreapta, in felul asta impingand (fara a-i atinge) pe cei din spatele vostru. Acum s-a facut loc pt coborare, si metroul se goleste. Asteptati sa iasa toti si apoi intrati (primul sau macar printre primii) in vagon.

In episodul viitor voi explica cum sa va asezati sa nu va fie cald si sa nu va inghesuie lumea.

Atentie! in toate manevrele astea SA NU LIPSEASCA BUNUL SIMT SI POLITETZEA! Nu bruscati, nu calcati, nu impingeti! Si intotdeauna: LASATI CALATORII SA COBOARE PRIMII, apoi va urcati. In felul asta nu doar ca sunteti civilizat, dar va puteti orienta mai bine in a va alege locul de chin pentru calatorie.

De inceput

Suntem 2 traseisti cu metroul, zilnic ne deplasam de voie si de nevoie catre cele trebuincioase. Si tot in 2 am ajuns la concluzia ca e cel mai bun mijloc de transport dar nu si cel mai confortabil. O fi metroul eficient dar nu relaxant. Si fiindca ne-am saturat sa ne enervam in fiecare dimineata la, in si despre metrou iar varianta cu psihiatrul e un pic costisitoare, am decis sa ne bagam picioarele in Metrorex si sa facem un blog.

In niciun caz nu va fi un blog utilitar despre trasee, statii, vatmani sau sindicatul de la Metrorex.

Insa cu siguranta va fi un jurnal cu retete despre cum sa nu te enervezi cand stai ca prostul pe peron sau chiar in tren, despre oamenii care calatoresc zilnic si carora li se citeste pe fata amaraciunea, despre noi toti si pataniile noastre.

Speram ca acest blog cu iz de pamflet sa fie locul vostru de defulare zilnica, daca pe Metrorex nu putem sa facem nimic!

ca sa fie clar: Incurajam mijloacele de transport in comun cu toata puterea , dar descurajam comportamentul regiilor de transport, al primariilor, al conductorilor, al ascultatorilor de manele pe speaker, al celor care dau buzna la urcare in tren, al casieritzelor care stiu doar sa bata cu cheia in gemul custii de sticla.

Drum bun!