Stateam cu mana pe bara in vecinatatea manerului (cum nu se face). Ca in primul desen.
La o frana a metroului calatoreasa cea mica de langa mine nu s-a tinut bine pe picioare si s-a lasat in voia inertiei pe manerul de sustinere. Acesta s-a rotit ca in desenul 2 si mi-a umplut ochii de lacrimi. As fi eviscerat-o in vazul tuturor, dar m-am abtinut, ca ea, saraca n-avea vina. Defapt tocmai d'aia sunt montate manerele: sa te sprijini de ele in conditii grele.
Ce am invatat?
- Sa imi stavilesc lacrimile de durere
- Sa imi stavilesc lacrimile de nervi
- SA NU IMI TIN NICIODATA MANA IN APROPIEREA MANERELOR DE SUSTINERE.
Sa va tineti bine!
1 comentarii:
:)) with all due respect pentru blogul si topicul asta, eu exersez intensiv cum sa ma imi mentin echilibrul fara sa ma tin de nicio bara sau maner. partea interesanta e ca trece timpul mai repede :D cealalta parte: nu incercati cand se sprijina vreun inconstient pe semnalul de alarma cand se afla trenul inca la peron ;)
Trimiteți un comentariu