Am fost mustrata c-as fi mama denaturata si ca nu ma ingrijesc de asta micu, blogul nou. Asa ca ma pun pe treaba. Dimineata, la metrou, ma gandeam cata miscare facem noi, roboteii in drum spre serviciu. Cam zero. Adica ajungem pe peron. Ne plantam acolo, si stam. Vine metroul, ne asezam-dc avem noroc- sau stam in picioare, dar stam. Apoi cei care avem cate ceva de schimbat, la Urinii, Dristor, Victoriei, mai scapam cativa pasi in plus, insa in aglomeratie, la trap, cuminti si cu capul plecat. Niciun muschi nu se destinde, nu se oboseste, nu misca.
Doar daca am considera mersul intre statii si peroane un stil de gimnastica de dimineata. S-ar putea sa functioneze, chiar si pentru cei mai lenesi dintre noi, chiar si pentru domnitele cu toace, domnii cu rucsacii greoi dar si pentru cei care au zeci de plase branduite.
Exercitiul 1.
Iesitul din casa la pas alergator pe scari (FARA LIFT), continuat pe trotuar, nu stilul alergat-disperat, ci un mers mai saltaret, cat sa-ti simti micul dejun usor bolborosit.
Exercitiul 2.
Coboratul scarilor spre peron intr-un picior, cu exercitii de respiratie cat asteptati metroul.
Exercitiul 3.
In tren se pot efectua ridicari usoare de greutati, fiecare cu ce are la indemana: pachetul de pranz, poseta, rucsac, plasa, carte, telefoane mobile ori portofele pline de carduri.
Exercitiul 4.
Intre peroane se poate executa un slalom urias printre calatorii grabiti, cu mare atentie sa nu loviti sau sa imbranciti.
Dupa toate astea, trezirea este garantata iar mersul la serviciu nu va mai fi un supliciu.
joi, 3 iulie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu