Revenire fortata

De imprejurari. Dar sa o iau cu inceputul.
Nu, n-am murit, ne-am cam lenevit si obosit de la atatea nunti. O alta explicatie pentru faptul ca am disparut o vreme poate fi ca Dedi este de 3 luni fan declarat activ al bicicletei, deci lipseste din subteran de tot atatea luni. Insa eu am ramas fidela metroului cu boi care ma insoteste pe cararile carierei, ale prieteniei si ale ascunzisului de caldura. Am facut un an de cand s-a nascut pornirea noastra impotriva boilor si nici pe asta n-am consemnat-o. Pe de alta parte am avaut parte de cateva saptamani linistite la metrou fara incidente, vaci, boi sau mizerii umane. Lin, calm, la ore diferite si cu oameni misto.
Pana azi dimineata. Cand lucrurile au reintrat in normalul nervilor. Cand metroul meu care face maxim 20 minute pe ruta Costin Giorgian- Izvor a facut 45 de minute pe ceas. Tic-Tac facea creierul meu dar si fetele oamenilor din fata mea.
Opririle dese intre statii lungi de 5 minute minumum, stationarile aiurea si pe ganduri, buluceala intr-un tren gol si aerist, m-au obligat sa ma aricesc si sa ma impinga spre un alt proiect al nostru. Cu poze si povesti din pamant.


Si un mic sondaj: De ce credeti ca se opresc bombardierele intre statii si stationeaza pe putin 3 minute?

a) ca sa faca conductorii pipi?
b) ca sa verifice "rotile"?
c) ca sa ne enerveze pe noi, calatorii constiinciosi?
d) ca sa agate pe centura?