joi, 28 august 2008

ESTE vreo doo magistrale

Probabil, Agatha nu asculta muzica la metrou si aude ineptiile din boxe:

"Ati observat ca la Unirii 2 statia este anuntata intr-un mod total analfabet? "Urmeaza statia Piata Unirii. Legatura cu magistrala 1 si 3"Ha? E doua magistrale si le considera una...

Agatha
http://diewunde.blogspot.com "

luni, 25 august 2008

sa ne fie bine- pentru publicul feminin

Cu postul anterior despre cum sa-ti faci loc cu rucsacul, Dedi a rasucit cutitul intr-o rana de femeie, de mult uitata. Dau glas frustarilor acum, cand am ocazia, in speranta ca suratele imi vor intelelege pasul si se vor fi recunoscut in randurile de mai jos.
In primele luni de Bucuresti, si deci de metrou, a trebuit sa ma adaptez junglei. Eram genul de domnisoara cu gentuta si ciorapel care se ducea constiincios la serviciu, tocmai in Pipera, cu harta la purtator si grija la schimbat trenul la Victoriei. Cu capul plecat, lasam sa ma impinga, sa ma tranteasca, sa ma calce, sa ma intepe sau sa-mi rupa ciorapii, diversi indivizi si individe. Imi blestemam viata si momentul in care alesesem sa vin la capitala. Nu era zi in care sa nu i se intample ceva: ba imi agatam ciorapii in plase care mai de care mai colturoase; ba ma murdaream pe picioare de diferite lichide si alimente care curgeau din diferite pachetele; ba ajungeam cu coate in cap si ochi (la un metru jumate ai mei nu e deloc greu) si plansa de mizeria din subteran. Totul a culminat intr-o zi cand m-am trezit pe piciorele golase de vara plina de sange. Am inlemnit. Nu-mi aminteam sa ma fi lovit, si culmea, nu ma durea nimic. De fapt, eram victima unei doamne cu plasa curganda de sange dintr-o carne proaspata. Probabil ca atunci a inceput revolutia mea. Mi-am cumparat genti uriase cu care sa-mi fac loc, dresuri mate, groase si inchise la culoare, haine de metrou, cu alte cuvinte m-am adaptat mediului neprietenos. Am si cateva priviri urate care ingheata pe loc pe cei care vor sa imi faca diminetile imposibile, plus cateva replici de pus la punct necivilizatii. Era si cazul dupa 3 ani de naveta.

sa ne fie bine - cum sa ne facem loc in aglomeratie

Problema e simpla: ne urcam in metrou, acesta e plin ochi de oameni, si noi nu putem sta decat pe un picior, cu un cot in burta si fara a ajunge la barele de sustinere. E clar ca orice corp, oricat de antrenat ar fi, nu rezista mai mult de o statie in pozitia asta.
Deci...la actiune!

Niciodata sa nu purtati rucsacii in spate (din respect pt calatori); tineti-i in mana. Pt a va face loc rotiti USOR ghiozdanul astfel incat sa atingeti (USOR) picioarele calatorilor. Acestia vor reactiona rapid la stimul si se vor retrage din calea pericolului. In felul asta va croiti drum sau va asigurati un perimetru tampon pt drumul istovitor cu metroul.

Atentie! nu rotiti si nu loviti tare (adica nu dati la gioale) pt ca riscati sa rupeti ciorapi lycra, sa va injure careva, sau sa primiti un sut in rucsac (si vi se vor sparge sticlele cu suc).

Metrou usor!

vineri, 15 august 2008

wc-ul din pamant

Am o intrebare: DE CE NU SUNT WC-uri la METROU?
Nu s-a intamplat niciodata sa aveti o "suferinta" de nesuportat? Mie mi s-a intamplat. Si atunci mi-a incoltit in minte intrebarea despre veceuri. Ca deobicei, in loc sa sar la gatul cuiva, am incercat sa gasesc raspunsuri ca sa respect prezumtia de nevinovatie a arhitectilor metroului.

posibilitati:

- daca faci pipi in pamant, unde se mai scurge acesta? o ia in sus, spre tevile de canalizare?
- nu au pus veecuri pt ca auzind metroul venind multi ar fi plecat in graba cu slitz-ul descheiat
- nu au facut veceuri pt ca cineva ar fi facut chiosc acolo
- nu au facut veceuri pt ca oamenii ar fi citit ziarele gratuite pe budele metrorex
- nu au facut toalete pt ca sa ne grabim - un om cu nevoie este un om grabit

DAR

Angajatii cum se descurca?
Daca "nevoiasii" se usureaza pe sina?
Unde isi fac treaba conductorii de tren? Eu am avut de multe ori impresia ca d'aia se opreste metroul in tunel. Mai ales ca de multe ori, dupa o oprire scurta, am auzit trantindu-se usa de la conductori. ;)

Deci: daca aveti vreo uregenta apasati semnalul de alarma si rugati politicos prin interfon sa deschida usa 3 de la vagonul 4 ca sa va linistiti. :)


marți, 12 august 2008

Revista presei de metrou

Drumul meu batatorit de la metrou a fost astazi dimineata incununat de noile ecrane LCD (calitate nu alta) publicitare. Se pare ca ele vor fi instalate in prima instanta in statiile de nod, asa cum am vazut la Urinii 2.
"Ecranele au scop preponderent publicitar, insa acestea vor putea afisa si informatii destinate publicului calator", citez din Dailybusiness.
Ma intreb de pe acum ce fel de alte informatii ajutatoare pentru calatori vor mai fi afisate? Meteo, horoscop, bursa, daca leul a mai crescut? Sau poate se gandesc sa ne anunte daca urmatorul tren vine plin ochi, sau intarzie, sau e stricat, sau statiile de legatura cu traficul de suprafata?

O alta informatie legata de aceste ecrane m-a dat pe spate si mai si.
"Acest tip de expunere la metrou este un nou mod, foarte interesant, de a face publicitate in mediul respectiv. In opinia mea acesta este viitorul, iar in alte tari este ceva obisnuit sa intalnesti ecrane LCD care afiseaza spoturi publicitare", a explicat Constantinescu." (Dailybusiness)

Ok, deci se scot bani , asta e clar, sau cel putin se incearca sa se atinga si alte publicuri tinta, insa din modelele similare vazute in Italia, mai exact in statiile de tren, n-am inteles ca fac mare afacere. Pe ecran rulau maximum 3 spoturi publicitare inodore si insipide, nimic interesant, atractiv sau care sa-ti faca asteptarea mai dulce. Dar cum romanul e inventiv, ma astept la orice. Sunt curioasa sa vad urmatoarele reclame la detergenti, la bere, tampoane sau chiar pampers, ca doar oameni suntem cei care calatorim.

luni, 11 august 2008

sa ne fie bine - cum sa stii ca vine metroul

Probabil si voi, ca si mine, v-ati saturat sa stati cu frica si nervi ca "nu mai vine metroul ala odaaata!" Din pacate, METROREX-ul nu s-a gandit sa puna countdown time-ere care sa indice timpul ramas pana la sosirea in statie a trenului (cum este in toate tarile civilizate). Asa ca noua nu ne ramane decat sa luam o margareta si sa ii rupem petalele: vine - nuvine; vine - nuvine; vine - nuvine si tot asa....SAU:

Primul indiciu este ceasul ce indica de cat timp a plecat ultimul metrou. Daca indica 1 - 2 minute, stati cat mai comod ca sa nu va doara shalele in asteptare (veti avea de stat)

Dupa ce trec 10 min de la ultimul tren, ceasul metrorex-ului se da de trei ori peste cap si ameteste ( probabil) - asa imi explic faptul ca indica "00:00". Acum suntem pe cont propriu. Ca sa avem notiunea timpului trecut ne putem ghida dupa numarul de calatori in statie si starea lor de nervozitate. Cu cat acestea cresc, cu atat creste si perioada trecuta de la ultima garnitura. (dar nu insemna ca metroul se apropie)

Majoritatea isi folosesc vazul pt a anticipa metroul venind - acesta este cel mai slab simtz in subteran - metroul e vizibil cu putine secunde de a intra in statie.

Ne mai putem ghida dupa auz - se aude un suierat subtil cu vreo 30 de secunde inaintea venirii.

Sau, cele mai bune aparate de ghicit, sunt fustele doamnelor! Metroul impinge aerul prin tunel si cu cat se apropie, acest curent creste. Incercati sa il simtiti pe piele, sau priviti falfaitul rochiilor si al fustelor. Am intalnit cazuri cand am stiut cu 1 min inainte ca "vine metroul ala".


Cred ca ar mai merge sa punem urechea pe sina, ca indienii, dar eu nu m-as risca. :)

Asteptare placuta si cat mai scurta!

sâmbătă, 9 august 2008

Back to the real life, the subway is ours

Gata cu vacanta prelungita, gata cu leneveala, ne reluam vietile frumoase in subterane cu amintiri dspere o tara la fel de latina dar un pic mai sistematizata. N-as vrea sa fac nicio comparatie intre trenurile noastre de persoane (atentie, nu personale, asa prefera CFR-ul) si trenurile italienilor, intre eurostar si intercity, sau chiar intre regiile lor de transport urban si ale noastre. Stim cu totii care este realitatea si tocmai pentru asta suntem optimisti si speram la un transport in comun din ce in ce mai civilizat. Din nou, de aici si acest blog. Si ca sa revin la metroul nostru greu, am deschis azi dimineata televizorul si in sfarsit am avut o surpriza frumoasa cu reportajul despre MetroArt despre care am scris si noi, tarziu s-au sesizat cei de la Realitatea dar tot e ceva. Anuntam pe aceasta cale ca suntem deschisi sa colaboram cu cei din acest proiect, indiferent ca vorbim despre variante de voluntariat sau chiar colaborari. Vrem sa ajutam si arta la metrou, suntem in cautare de idei care ar putea transforma calatoriile noastre de rutina in calatorii decente si relaxante.
Sub sloganul" noi gandim, nu muncim" ne-am intors cu energie creativa. Bine v-am regasit.