miercuri, 19 noiembrie 2008

"Nu stationa pe stanga" se AMANA!

Prea mult entuziasm strica. Asa s-a intamplat si in cazul nostru si am decis pe ultima suta de metri ca Evenimentul de Sambata 22 noiembrie, de la Piata unirii 2 se va AMANA.


Ne-am incurcat intre aprobari, birocratie, idei multe si rasfirate, astfel ne-am pus pe noi si pe voi in situatia de a va dezamagi. Se amana pentru ca atunci cand il vom face (nu stim inca data), sa il facem bine. E prima data cand incercam sa facem asa ceva si lipsa de experienta isi spune cuvantul. Multumim pentru cele 223 de semnaturi, pentru ecourile pozitive, pentru sprijin si suturi in fund. Multumim din suflet prietenilor bloggeri care ne-au ajutat fara sa clipeasca si ne-au trimis ecourile departe, in blogosfera. Contam pe sprijinul vostru pentru a putea face cat de curand lectia de educatie pe scari.


Petitia online e bine sa fie semnata in continuare pentru a avea o baza mai solida in obtinerea de aprobari. Noi nu renuntam la lupta, mai mult, suntem curajosi sa intram in hatisul actelor si semnaturilor.


BOUL nostru merge inainte! Va multumim pentru sustinere si ne cerem scuze daca v-am dezamagit.


Daca doriti sa ne sprijiniti in continuare, luati boul de aici si faceti-l desktop, poster, puneti-l pe bloguri, pe telefoane...unde vreti.

joi, 13 noiembrie 2008

de la cititori - voyage...voyage

Am primit in plic urmatoare intamplare:

"Pt cunoscatorii vartejului bucurestean care-ti ia mintile si te face sa te tot duci invartindu-te......
Lucrurile au stat cam asa... Aseara o buna prietena m-a anuntat zambind ca-mi face cinste cu-o calatorie cu metroul... "hi-hi", raspund zambind la randul meu sagalnic, fara sa stiu ce ne asteapta. Ne imbarcam la statia 1 mai si plecam incetinel, batraneste, spre Basarab, unde schimbam fara incidente linia pt Piata victoriei.

Aici... am fost impinse "gingas" de puhoiul de oameni proaspat iesiti din campul muncii pana am intrat in trenulet; si pentru ca era groaznic de aglomerat, am ramas blocate undeva la mijlocul distantei dintre cele doua usi, fara posibilitatea de a ajunge la o bara, maner sau orice alt punct de sprijin stabil(bineinteles ca da, m-am intrebat din nou de ce nu m-a daruit mama cu picioare, maini mai lungi....). Am zis c-ar fi decadent sa ne sprijinim de oamenii din jur, asa ca ne-am departat picioarele(va asigur intr-o maniera cat se poate de cuviincioasa) si ne-am starns mainile ca pentru menuet. Am mai luat o ultima gura de aer... si... am inceput sa ne leganam.
Ne-am concentrat sa nu ne pierdem simturile si nici suflul pana la destinatie - Piata Unirii! A sunat ca o izbavire, dar... a urmat proba mea preferata: urcatul scarilor in stilul piticului. Am fost binevoitor introduse in multime si am inceput ascensiunea... m-am straduit cat am putut sa-i dau un avans rezonabil tipului care mergea in fata. Nu mi-a iesit: au urmat mai multe momente de desincronizare, in care genunchii mei s-au intalnit cu talpa antemergatorului...

Apoi am invins curentii de la intrarea-iesirea din metrou si m-am protapit pe o scara. Partea cea mai frumoasa aici incepe. Un nenea cu suflet bun s-a gandit sa-mi faca lipeala cu o tanti. Prin urmare... m-a impins in acea tanti si a urcat vijelios inca 2 trepte, dupa care s-a oprit, lasand "viteza" pe seama scarilor rulante. Pot sa va spun ca tanti n-a fost prea incantata de ideea cunoasterii mai indeaproape, drept urmare mi-a aplicat un cot in ficat, a suierat nemultumita printre dinti si mi-a aruncat un comentariu beligerant de genul "cum indraznesti?...". N-am vrut s-o las sa-si faca o idee gresita despre mine... am incercat sa ma disculp. Useless!
N-am mai facut niciun shimb de intimitati cu tanti respectiva...

Si astfel s-a incheiat odiseea metroului - o lunga calatorie, aceiasi prieteni! (ironic, daca te gandesti la multimea de oameni, pe care metroul ii pradeste "accidental" peste tine)

Teo"

concluzia mea? - e greu sa rezolvi probleme de infrastructura DOAR cu educarea calatorilor...dar macar putem face iadul mai putin dureros.

Veniti de semnati petitia


Daca si voi va enervati cand va gasiti blocati de altii pe scarile rulante, semnati petitia de mai jos si veniti alaturi de noi sambata viitoare, la Unirii 2, iesire Hanul lui Manuc, sa le aratam BOILOR cum se circula corect. Petitia este aici.
Daca vreti sa ne sprijiniti, salvati poza cu bousorul si puneti-o pe blogurile voastre. Ne-ar folosi si emailuri cu poza si link-ul petitiei. LA ARME, CACI NE-A VENIT ORA! :)

vineri, 7 noiembrie 2008

A inceput campania Metroul greu: lupta cu autoritatile

Mai avem un pic si putem declara deschisa campania Metroului Greu. N-avem inca un titlu oficial dar ne vom gandi zilele astea. Intre timp ne-am inmultit, suntem 4 cu initiala D, pe langa Dan a venit cu noi si Dorin, vecin de cartier cu noi:). Soarta.
Prima actiune se va numi "Stationati pe partea dreapta", pe 22 noiembrie, la metrou Unirii 2. Detaliile precise le vom da cu cateva zile inaintea actiunii si toti cei care ne-au sustinut aici si nu numai sunt invitati sa ni se alature.
Revenind la pregatirea actiunii, a trebuit sa obtinem o autorizatie de marsaluire pe scarile rulante, de la Primaria Generala, mai exact de la Registratura. Dupa ce ne-am facut temele, eu si cu Dan am purces sa depunem cererea plini de speranta si voie buna. Dupa ce ne-am exersat scrisul hieroglific intr-o cerere de mana, in care povesteam ce vrem si cum vrem, am ajuns la ghiseul de "raspunsuri" unde se "depuneau " cererile. Dar ce mai conta ilogica lucrurilor. Am depus si gata. Ni s-a dat o chitanta cu un nr. de inregistrare plus un nr. direct de telefon unde sa sunam peste 2 zile unde vom afla daca cererea s-a luat in discutie, ori ba. Incepe fierberea.
Redau mai jos dintr-un e-mail catre baieti, cum am aflat daca vom face sau nu evenimentul de pe 22.11. Lectura placuta si metrou usor.
am sunat la registratura sa cerem raspuns despre cerea noastra depusa miercuri. dan stie ca tipesa de miercuri ne-a dat un interior la care sa sunam direct.
buun..zis si facut. am sunat f hotarata: ajung in centrala, aia imi face leg catre 1104, raspunde una care imi zice ca am ninerit la Resurse Umane. deci nu e bun interiorul. cica sa sun mai bine la 1105!
sun din nou in centrala, cer la 1105....centralista imi zice ca nu e bine sa cer la 1105 ca nu ei sunt cei care..whatever....si imi face ea leg in alta parte, nu stiu unde. si suna, si suna, stau in tel astept ca proasta. mi se inchide.
ok, sun din nou acelasi parcurs. la fel...suuunnaaaaaaaaaaaaaaaaa, mi se da ton de ocupat.
peste jumate de ora sun din nou, la fel in centrala, si cer direct la 1105, fara prea multe explicatii. raspunde una ff ofuscata careia ii zic ca am o cereere, bla bla....mi-o reteaza ca cu cine vreau, ce vreau, urla la mine ca ce scrie pe chitanta.....io plina de spume urlu la ea ca m-am saturat de incompetente si ca vreau sa imi dea cineva ceva informatii.
ne potolim noi ca fetele, imi cere nr de inregistrare, gaseste cererea, zice ca da, e ok, o sa ne accepte evenimentul.
io, ff fericita, intreb cand sa venim sa platim taxa si sa ne dea autorizatioa.
ea zice triumfal: Sunati peste o sapt, cel mai bine vom sti atunci:))))))))))))))))))))))))))))))))))))))) si inchide la fel de triumfal telefonul!
deci, baieti, care are pumnul de calmante la indemana??? Pace!

luni, 3 noiembrie 2008

Omor la Victoriei via Dristor 1

Pana azi dimineata n-am stiut care-i starea natiunii subterane de la statiile Dristor. Les deux. Frateeee, am crezut ca mor dar nu ma hotaram de la ce: multime, caldura, transpiratie, bagaje trantite peste picioarele mele, miros de popcorn, vanzatori de ziare pravaliti peste noi. Eram bulversata si nu stiam cui sa ma rog? Boului nostu sau Metrorexului? Nu stiam prin ce chin tre sa treci ca sa ajungi de la Dristor 2 la 1, nu stiam ca poate fi mai rau decat la Unirii. Asta pana am ajuns la Victoriei. Acolo mi-a fost clar ca nu mai am scapare. Si-am stat. Si am stat, doar doar sa treaca puhoiul, dar de unde? Venea altul. De-al naibii, bombardierele soseau in statie cu viteza sunetului, n-ar mai fi intarziat asa cum stiu ele. Asa ca ideea de a sta si de a astepta era proasta. M-am inhaitat cu puhoiul, a durat cam 5 minute sa urc 20 de trepte dar am razbit. Am ajuns la suprafata botzita, trantita si lipita dar am ajuns. Acum, dupa cateva ore de la patanie, nici n-as sti pe cine sa dau vina: puhoi, statii prost construite, metrouri, haine groase, divinitate, soarta?
Am incredere ca BOUL ne va ajuta. Soon.

Un pic de tease

Cica asa se face la casele mai mari, inaintea unei campanii, miscari, revolte:). Face si noi un teaser si anuntam ca BOUL revine in cateva zile in mica blogosfera.
Sunteti de acord ca BOUL sa ne duca mai departe visele, ideile, dureile si nervii din subteran?
Va place cum arata? Il mai stilizam sau il lasam asa?Ii mai punem coarne? Ne reprezinta?:). Revenim.