marți, 28 octombrie 2008

Studiu de piata prin subteran

De cand cu incercarea noastra de campanie sunt foarte susceptibila, reticenta si irascibila in subteran. Caut modele negative, fac fete urate, am inceput chiar sa vociferez cand cineva ma calca mai rau. Ma uit disperata pe peroane, caut idei, imi pun problematici, nasc teze si le si abandonez cand ajung acasa. Aseara ne-au mai venit niste idei care ar putea fi puse in practica foarte usor si curand, trebuie sa le discutam si cu Dan si apoi purcedem.
Revenind la cautari, am mai gasit un blog interesant care a fost abandonat in pampers din pacate si care are multe idei bune pentru Metrorex, pentru publicitari, pentru calatori, pentru tot suflul implicat in toata aceasta chestiune: metroul.

De pe un alt blog, de marketing de aceasta data, o sa citez un paragraf care mie mi-a placut mult si mi-a dat de gandit:

"M-am întors de la Paris, ceea ce înseamnă că după o săptămână foarte plină, am timp să scriu… să reamintesc câteva lucruri care mi s-au părut acolo foarte interesante, mai ales dacă vă interesează marketingul.
M-a frapat (din nou) importanţa comunicării publicitare din metroul parizian. Este atât de ridicată, încât broşurile Dior se găsesc acolo, la intrarea în staţii, deci un target important (chit că am vorbi doar de turişti, deşi nu este cazul) foloseşte acest mijloc de transport în comun. De neutilizat la noi ca practică (nu pentru asemenea produse), dar de reţinut tehnicile de afişaj… la 100 de ani distanţă de cele din metroul bucureştean." (Florina Panzaru).

Vedeti cate se pot face? Idei sa ai, implicare, buna vointa si un pic de nebunie:).
Si asta m-a facut sa imi amintesc ca de dimineata au rulat pe faimoasele LCD-uri imagini cu metrourile din Europa: Paris, Moscova, Viena, Praga. Toate curate, luminoase, opere de arta altele, spatii creative unele, uite asa ca sa-ti strice dimineata si sa-ti transmita subliminal ca la noi.....peste 100 de ani:(.

3 comentarii:

Anonim spunea...

Ar fi totusi de subliniat ca sunt si lucruri frumoase legate de metrou.

Cand nu sunt prea buimaca de oboseala, dimineata la 9, in statia Unirii, linia IMGB-Pipera, in dreptul scarilor rulante, imi place mult sa ascult "muzica" produsa de scarile in miscare. Este ca un fel de vaiet prelung sau sunet iesit din buciumul acela tibetan, incredibil de mare. Melancolico-melodios. Inspira dor de singuratate (daca asa ceva exista). Nu-i usor de descris. Trebuie incercat.

Imi tot propun sa raman intr-o seara tarziu acolo, cand nu mai e lume, si sa ascult. Nu cred c-o voi face, totusi :)

Delia spunea...

iata, si muzica buna la metrou:). sincer nu am auzit niciodata, poate ca nu am fost setata sa ascult. o sa ma concentrez data viitoare, buna idee:).dar tibet? cum suna muzica in tibet?

Dedi spunea...

@manuela - foarte tare! mie mi-a placut muzica facuta de pasii calatorilor prin pasajul unirii. sa asculti cum difera muzica de la un anotimp la altul:
vara - shlap-shlap-tarsh-shlap
iarna- tzoc-tzoc-boc-fleasc

e chiar interesant.

iar seara, cand e pustiu (am stat la dristor juma' de ora, din care 10 min am fost singur-singurel) simti ca esti in pamant. ii simti intunericul, apa, frigul, radacinile. simti unsoarea aia de pe linii si sobolanii care te gonesc acasa. e de facut asta.