marți, 8 iulie 2008

Nostalgie

Multumim lui Ioan Tarziu pentru textul de mai jos.

Nostalgie
Eu am nostalgii legate de metrou. M-am mutat in provincie de aproximativ doi ani si nu mai apuc decat rar sa merg cu metroul. Inainte, zi de zi ii curatam scaunele si barele de sustinere in drumul spre munca. Din lipsa privelistilor de afara si pentru a nu mai citi fetzele in general triste ale calatorilor care aveau mereu tenditza de a-mi influenta starea de spirit ma autoizolam citind o carte si simultan ascultand muzica la casti suficient de tare incat sa nu mai aud nimic altceva dar incercand totusi sa nu-i deranjez pe ceilalti.
Nu eram singurul care proceda asa, nu ieseam cu nimic in evidenta. Obisnuiam sa citesc pe peron in asteptare metroului si desigur in metrou, stand pe scaun sau chiar in picioare. In acea perioada citeam foarte mult. Marturisesc cu rusine ca, prins in tumultul lumii moderne, a treburilor casnice si a febrei internetului, acasa nu mai citeam deloc. Procesul de culturalizare se desfasura in metrou intr-un mod, zic eu, relaxant si avand satisfactia ca tranformasem nisthe timpi morti in clipe placute.
Apoi, un timp, un coleg de munca, posesor de autoturism, care statea in acelasi cartier cu mine ma lua si pe mine la munca. Desigur era mult mai confortabil, nu neaparat mai rapid, dar eu avem nostalgia cititului in metrou.
Aici citesc mai putin din lipsa metroului, merg la munca cu autobuzul si cateodata incerc sa deschid o carte. E mai greu sa te izolezi totusi in autobuz, te fura privelistea de afara, miscarea mult mai neregulata a vehiculului, frigul sau caldura in fuctie de anotimp si poate un provincial care te apostrofeaza: "Ce mah, te crezi in metrou?".


Marturisesc ca in ultimul timp, si io apuc sa frunzaresc carti doar in metrou, pe drumul casa-serviciu. E singura placere care nu vreau sa-mi fie luata de frustratii de la Metrorex. Revenim zilele acestea cu alte povesti din metrou.

1 comentarii:

Anonim spunea...

Apropo de asta,

Tot cu metrou, mi s-a intamplat o chestie leagata de cititul in metrou.
De citit nu citeam eu. Astfel de lucruri fac doar cu titlurile ziarelor gratuite. Citea cineva de langa mine.
Amandoi in picioare unul langa celalalt, uniti de-o bara.
Ascultam muzica la casti si se auzea destul de tare. Sa zicem ca daca ar fi fost liniste se auzea in tot vagonu.
Omu era acolo concentrat cu cartea lui. Eu indiferent, cu mizica mea.

Abia a plecat metroul din statie si omul se uita o singura data la mine, isi ia geanta dintre picioare si se duce jumate de vagon mai in fata.

Eu unul m-am simtit ofensat.(atunci, acu doar mi-aduc aminte.)
Intoata galagia din metrou, cu toata miscarea si agitatia de rigoare, pe el il deranja MUZICA MEA!

Ma mir ca nu s-a dus la conductor sa dea volumul scartaitului de roti mai incet ca nu poate sa citeasca.

Poate ar trebui sa fie marcajul de metrou in loc de "M" in "B".

De la bibilioteca.

Va urma...